BELAGINA INFINITULUI-TEXT SACRU TRACO-DAC(print)

BELAGINA INFINITULUI-TEXT SACRU TRACO-DAC(print)

69,90 lei

Lucrarea, in prima parte, prezinta textul in limba traca (limba dacilor), textul trac fiind tradus si in romana.

Surpriza! Daca incercati sa cititi textul in traca de la dreapta la stanga, veti constata ca peste 60% dintre litere va sunt cunoscute.

Tracii au reprezentat una dintre marile populaţii ale Antichităţii, potrivit istoricilor, însă rămăşiţele culturii acesteia nu au fost suficient explorate.

Istoricul Ioan Horaţiu Crişan afirma, în volumul „Spiritualitatea geto-dacilor”, apărut la Editura Albatros, Bucureşti, în 1986, că geto-dacii au fost un popor tracic, care făcea parte din marea familie indoeuropeană.

Istoria lor de început s-a desfăşurat paralel cu istoria generală a tracilor, fără ca între ei şi celelalte neamuri tracice să existe vreo diferenţiere, iar individualizarea geto-dacilor s-a produs la sfârşitul primei epoci a fierului.

Pestera Polovragi, considerata Pestera lui Zamolxe, unde se afla “Tronul lui Zamolxis”, este locul in care Invataturile lui Zamolxe- „Legile belagine” s-au transmis catre discipoli initiati.

Lucrarile sunt realizate pe material lemnos de diferite esente, grosimea suportului nedepasind 25 mm.

Printul lucrarii se realizeaza cu ajutorul unui flatbed cu vopsea UV.

Suportul de lemn pe care este realizata lucrarea este prelucrat in „rough style” pentru a adauga o nota moderna lucrarii, ramanand „la vedere” fibra lemnului, adaugand un „touch” de „handmade style” designului interior achizitionat.

Dimensiune 212mm x 179mm, cu sistem de prindere pentru perete atasat (agatatoare crocodil si 2 holtsuruburi).

Imaginile au un caracter orientativ, nuantele si proportiile nu corespund 100%.

Produsele sunt disponibile in limita stocului.

Qty:

Descriere

Istoricul Ioan Horaţiu Crişan afirma, în volumul „Spiritualitatea geto-dacilor”, apărut la Editura Albatros, Bucureşti, în 1986, că geto-dacii au fost un popor tracic, care făcea parte din marea familie indoeuropeană.

Istoria lor de început s-a desfăşurat paralel cu istoria generală a tracilor, fără ca între ei şi celelalte neamuri tracice să existe vreo diferenţiere, iar individualizarea geto-dacilor s-a produs la sfârşitul primei epoci a fierului.

Tracii au reprezentat una dintre marile populaţii ale Antichităţii, potrivit istoricilor, însă rămăşiţele culturii acesteia nu au fost suficient explorate.

Istoricul elen Herodot afirma că neamul tracilor era în vremea sa cel mai numeros din lume, după cel al inzilor, iar triburile tracilor, în număr de peste 100, aveau obiceiuri asemănătoare.

Potrivit istoricilor, tracii au locuit în provinciile antice Tracia, Moesia, Dacia, Sciţia Minor, Sarmaţia, Bythinia, Mysia, Macedonia, Panonia şi în alte regiuni din Balcani şi din Anatolia.

Istoricul latin Arian, care a trăit în secolul al doilea, afirma că tracii sunt nu numai europeni, ci şi asiatici.

De asemenea, susţinea că numele Traciei provine de la o nimfă numită Thrace, pricepută la descântece şi farmece, putea să îndepărteze relele sau să le atragă asupra cuiva, cum se povesteşte despre Medeea, Agamede sau prea cunoscuta Circe.

În urmă cu 12 milenii, pe acest teritoriu sunt menţionate în documentele antice, universităţile zalmoxiene, prin care au trecut mari nume ale antichităţii. Atestată documentar este însă Hestia-Ista-Vesta (2500 î.H), ca Mare Preoteasă a Colegiului Fecioarelor ştiutoare de carte. Aceasta conducea regatul feminin al dacilor ce avea la bază cel mai vechi cod de legi scrise din lumea antică, cod cunoscut sub numele de BELAGINE sau „Legile Frumoase.” (D. Bălaşa – “Basmul Romanizării”, pag. 5, Fundaţia Artelor Dor, 1998)

Invataturile lui Zamolxe s-au transmis catre discipoli initiati prin lumina “focului sacru”, dar au ramas si prin “Herto Valus” sau “Cartea secreta a vietii”, o scriere misterioasa de dinainte de Christos, datand aproximativ din 2000 i.e.n.

“Herto Valus” sau “Cartea lui Zamolxe” a mai fost denumita “Inteleapta Scriptura”, “Noul testament al dacilor” sau “Evanghelia geto-dacilor”.

Zamolxe le reamintea dacilor ca sunt Poporul ales. Potrivit unor istorici, numele Dacia provine din Da (Zeu) si Ksha (Tara), asadar inseamna Tara Zeului sau Tara lui Dumnezeu.

Legile belagine „stau la baza civilizației umane“ (Fontes II p.19). Erau codul după care trăiau, în urmă cu mii de ani, pelasgii, înaintașii tracilor. Pelasgii erau consideraţi de vechii greci, care au venit mult mai târziu pe pãmânturile Eladei din Nord, „dioi“, („divini“) de aceeaşi origine cu zeii, (Homer-Iliada X, 422-426, 441), fauritorii unei culturi şi ai unei civilizaţii superioare care s-a impus în toată lumea, stârnindu-le astfel admiraţia și recunoaşterea superioritaţii. Belaginele erau puse în versuri și, deasemenea, se cântau.

Istoricul Solinus care a trăit în secolul al treilea a relatat despre obiceiurile tracilor, în volumul „Culegere de fapte memorabile”, relateaza:. „Barbarii traci au un dispreţ  pentru viaţă dintr-un fel de exerciţiu natural al înţelepciunii. Toţi sunt gata pentru moartea de bună voie, deoarece unii dintre ei socotesc că sufletele morţilor se întorc, iar alţii că ele nu mor, ci devin mai fericite. La cei mai mulţi naşterile sunt însoţite de plânsete şi chiar părintele primeşte plângând pe copilul nou-născut; dimpotrivă, înmormântările sunt atât de vesele încât pe răposaţi îi însoţesc cu manifestări de bucurie”.

După ocuparea Daciei la 106 e. n., statul dac dispare; o mică parte dintre băştinaşi colaborează cu noii stăpâni, doar cei legaţi de administraţie în principal. Marea masă se retrage, în frunte cu nobilii şi preoţii iniţiaţi, în munţi. Aceştia se organizează – aplicând vechile legi în condiţii diferite. Principala formă ce funcţionează este cea a obştilor, ce se vor menţine, în unele zone destul de târziu, pentru că ele vor fi celula de bază a întemeierii cnezatelor şi a voievodatelor.

Încă din „Pactul” propus de dacii răsculaţi în anul 117, e. n. se vorbeşte despre drepturile acestor „obşti”, ceea ce arată că legile romane n-aveau aplicare pentru dacii organizaţi după legile „gintei”. Belaginele devin Legile Obiceiului Pământului.

Legile Bellagine au devenit legile valahe ale pământului, valabile până de curând (secolul al XIX-lea) pe tot teritoriul locuit de strămoşii noştri, care mai de mult, era mult mai întins decât România Mare interbelică.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „BELAGINA INFINITULUI-TEXT SACRU TRACO-DAC(print)”
X